O aştepta pe un peron de autogară, printre autobuze greoaie, cenuşii. Îi puse mâna pe umăr cu un gest teatral şi regal, o trase spre el şi o sărută, de bun venit, pe obraz. Ea nu avea bagaje iar el se simţea stingher cu mâinile goale. Ploua mărunt între ei doi de parcă tăcerile nu le-ar mai fi ajuns.
*
Te privesc pe deasupra farfuriei şi mă întreb dacă eşti conştientă de iscodirea mea. Mănânci încet, pierdută. Nu am cum să îţi atrag atenţia. Să-ţi aduc aminte că sunt aici. Poate doar să îţi îndrept o şuviţă de păr. Îmi infrang tăcerile fredonând în gând nu ştiu ce temă de suspans şi-mi doresc să cadă draperia din spatele tău, să plesnească farfuria, să se împiedice un chelner, să culmineze prânzul asta matinal cu o mirare a ta, cu un zâmbet şi-o ridicare de sprânceană.
*
Toate poveştile ei din trecut îl cam chinuiau. Îi dădeau nişte dureri la măselele sufletului. Încerca să pară detaşat, mima o curiozitate de documentarist dar, de fapt, nu vroia decât s-o descopere. Şi cu cât ştia mai mult, cu atât îl durea mai tare. Trecutul nu era chiar aşa cum îşi imaginase.
Stăteau tolăniţi la marginea unei seri, el cu un saxofon stricat pe genunchi, ea cu un pahar de vin în mână. Ea-l împungea cu vârful piciorului în coapsă, ca o pisică aşternându-şi. Iar el improviza în gând o temă de suspans. Deşi noaptea avea să fie scurtă, chemară la telefon room service şi mai cerură o sticlă
*
Te trezeşti într-o dimineaţă între cearşafuri de hotel şi ştii din prima secundă că eşti singură. Zâmbeşti calin, te-ntinzi, un genunchi îţi iese de sub aşternut şi bagi de seamă că în cameră e cald şi intim, ca la tine acasă. Te ridici apoi, gleznele îţi trosnesc încet, cauţi nişte papuci inexistenţi şi te duci la fereastră. Dincolo de sticlă - un oraş străin şi stins, cu ceruri în pâcla şi clădiri care se pierd în ceată. Se aud zgomote de lăzi târâite din curtea administrativă a hotelului, trebuie că e cam 9 dimineaţa, ţi-e foame şi parcă somnul n-a fost deloc somn.
Te sprijini cu mâinile la spate de calorifer şi priveşti patul, acum gol. Nu-ţi aduci aminte când a plecat; o fi ieşit pe uşă ca un motan căutând alte acoperişuri. Jumătatea lui de pat e aproape neatinsă, jumătatea ta de pat încă mai fierbe.
Zâmbeşti.
Încotro te duci azi?
*
Păşeau umăr la umăr de-a lungul peronul năclăit de frunze putrede iar duminica se ridica în urma paşilor lor ca dintr-un cimitir provincial. El, ghemuit în sine, cu capul între umeri şi degetele la buze, încă mai simţea gustul ei din noaptea trecută. Ea avea buzele uscate de vin, de oboseală şi sărutări.
Trenul se-apropia greoi şi mofturos de despărţirea lor iar el desluşi în zgomotul garniturii notele melodiei sale de suspans. Începu să fredoneze în gând...
(foto de aici)
Fumez, gol, în bucătăria fără perdele la fereastră. Casc plictisit şi-apoi îmi lipesc limba de cerul fierbinte şi uscat al gurii ca o sahară cu cu zaţ în loc de nisip.
