a.m.

Fumez, gol, în bucătăria fără perdele la fereastră. Casc plictisit şi-apoi îmi lipesc limba de cerul fierbinte şi uscat al gurii ca o sahară cu cu zaţ în loc de nisip.
De văzut nu mă vede nimeni. Poate doar m-ar auzi plescăind.
"Mil, vino la fereastră să ne uităm în jos"Pe alee răsună o pereche de tocuri. Mereu mi le-am închipuit frumoase pe femeile astea, pe tocuri, pe care le aud pe alee. Pe tine nu te-am auzit niciodată pe tocuri, pe alee. Tu umbli desculţă la mine-n suflet. Şi eşti frumoasă.
Mă frige pielea. Aşa gol, cum sunt, m-aş dezbrăca şi m-aş întinde-ntre cearşafurile în care ce visezi? Tu dormi dincolo, eu fumez gol în bucătărie. De văzut nu mă vede nimeni. Eventual mă aude fredonând un jazz obsesiv. Transpirând.
Transpirăm separat, aşa cum facem dragoste împreună. Eu mă dezbrac de pielea mea roşie, tu mă îmbraci cu crema ta de fân.
Viaţă noastră e perfectă. Ca un text de Camus căruia îi lipsesc diacriticile. Ne mai trebuie o oră de dragoste în şura de paie. În căpiţa de fân. În grămada de păstăi nebătute, puse pe un celofan în mijlocul ogrăzii. Să ne miroasă dragostea a balegă uscată, a hambar încins şi a ie udă.