Marţi (de altadatã)

Treci prin sufragerie, cu sandalele in mână. Te-mpiedici de valiza deschisă, te uiţi proastă la hainele împachetate frumos (da, am avut o seară-ntreagă la dispoziţie să le-mpachetez), alegi o cămaşă la întâmplare şi te-ndrepţi spre dormitor. Te-aşezi pe pat, cu spatele la mine şi vorbeşti şi ţii cămaşa pe genunchi învârtindu-i nasturii iar eu nu mă pot concentra la ce spui tu, mă gândesc că ai să-mi rupi nasturii şi nu va fi nimeni care să mi-i coasă. Dar tu vrei să-mi păstrezi cămaşa drept amintire…

Cum iţi spuneam?, şi vine toamna alene peste noi şi ne găseşte vlăguiţi şi pustiiţi.

Iar tu stăteai aplecată peste fereastra de la bucătărie, goală, fumând, pierdută-n noaptea dinspre munţi. Eu intrasem in tine hoţeşte şi te cuprinsesem in braţe şi priveam peste umărul tău. Şi numeam asta dragoste.

Vorbeşti şi vorbeşti şi vorbeşti… Iar eu nu-mi doresc decât să dorm. Îmi trag cearşaful până la gât, mă ghemuiesc in mine, închid ochii şi dau din cap afirmativ la ce spui tu. Tu stai pe marginea patului, încălţată, cu genunchii apropiaţi, fremătând o eşarfă.., iţi cauţi cuvintele printre cutele eşarfei ca un magician nepriceput. De unde ai eşarfa aia?, te-ntreb iar lacrimile ti se-mpotmolesc in corzile vocale.

Mi-e sete de tine, îmi spuneai. Şi mă muşcai până la sânge. Se turnau furios umbre pe pereţi, mirosea cald vinul in paharele uitate lângă pat . Tu împingeai in pas poalele rochiei de satin, te plimbai prin camera strâmtă, te strecurai printre masa şi fotoliu foşnind la orice mişcare, dar n-aveai efect asupra mea; te văzusem in piele neagră, cu lanţuri şi căluş, te descrisese Bacovia in „Cubul negru”, te privisem „cu ochii larg închişi” cum te dăruiai in toaleta bărbaţilor dintr-un restaurant la modă, doar de dragul de a face sex intr-un loc public… Eu nu am fantezii sexuale. Mi le-ai consumat împlinindu-mi-le.

Te-ntinzi lângă mine, cu picioarele atârnându-ţi pe lângă pat. Miroşi a câine ud, ca atunci când ne-am tras-o sec in ploaie, la marginea oraşului, unde începe brusc lanul de ricin. S-a dus dracului somnul meu, stau cu mâinile încrucişate sub cap şi număr ţânţarii striviţi pe tavan. Te rog să te dezbraci, te rog să-mi faci cafeaua aceea insuportabilă, te rog să-mi despachetezi valiza din sufragerie. Te pedepsesc să ştii ce-nseamnă să te iert. Şi nu mai plec.